De ce au încetat egiptenii să mai construiască piramide?

Ideea îi aparţine lui Peter James, inginer constructor, care a fost chemat în Egipt pentru a ajuta la conservarea a ceea ce a mai rămas din învelişul exterior al „Piramidei Înclinate” (sau Piramida Romboidală) – una dintre piramidele din necropola regală de la Dahshur, la 40 km sud de Cairo.

Iniţial, piramidele erau îmbrăcate la exterior cu plăci netede de piatră calcaroasă, dar acest înveliş exterior a dispărut, în cazul multora dintre ele.

• Rolex a crescut preţurile pentru unele dintre cele mai populare modele de ceasuri
• Reduceri rare la iPhone! Apple încearcă să facă față concurenței

Teoria curentă susţine că aceste plăci au fost furate de diverşi hoţi oportunişti, în decursul timpului.

Dar, dacă această teorie ar putea explica dispariţia învelişului  din partea de jos a piramidelor, ea nu explică şi distrugerile localizate mai sus. Peter James a observat că nu existau urme de schele sau indicii ale tăierii intenţionate şi simetrice a blocurilor de piatră în partea superioară a piramidelor; degradarea părea să fi avut loc la la întâmplare.

Peter James şi-a prezentat observaţiile în jurnalul STRUCTURE, elaborând totodată o nouă teorie asupra modului în care avusese loc degradarea învelişului exterior al piramidelor; el crede că acest fenomen i-ar fi făcut, în cele din  urmă, pe egipteni să renunţe la ridicarea acestor construcţii care cereau o muncă enormă, dar se degradau rapid în ceea ce priveşte aspectul exterior.

Cauza ar fi , după opinia lui Peter James, dilatarea termică, proces care ducea la modificarea volumului pietrei în funcţie de variaţia temperaturii şi care, cu timpul, a dislocat plăcile de piatră şi le-a făcut să se desprindă şi să cadă.

În timpul zilei, temperaturile la suprafaţa învelişului piramidelor pot ajunge la 40 grade Celsius, în timp ce noaptea scad până la 3 grade Celsius; aşadar, temperatura fluctuează, zilnic, cu 37 de grade în medie.  Astfel, blocurile de material de construcţie îşi măresc şi reduc volumul în mod repetat, ceea ce determină, în timp, dislocarea lor.

Fotografiile făcute Piramidei Înclinate arată cum dialtarea termică a determinat deplasarea blocurilor de piatră spre margini, unde, în cele din urmă, s-au desprins.

Pe măsură ce piatra se mişca, praful şi nisipul care cădeau din ele umpleau spaţiile dintre ele, reducând spaţiul în care pietrele aveau loc să se dilate şi să se contracte. 

Multiplicând această mişcare, repetată zilnic, cu numărul de zile care au trecut de la ridicarea piramidei, se poate înţelege de ce  învelişul exterior s-a deplasat spre extremităţi, unde pietrele venite din direcţii opuse s-au presat între ele până când s-au desprins şi au căzut. Atunci, ar fi putut fi adunate de oameni şi luate de lângă piramidă.

Piramida Înclinată este una dintre ele mai bine păstrate piramide egiptene şi oferă un prilej excelent de a cerceta modul în care s-a produs degradarea învelişului.

Peter James este de părere că motivul pentru care Piramida Înclinată mai are încă porţiuni mari din înveliş, în vreme ce alte monumente de acelaşi gen, precum Marea Piramidă şi Piramida Roşie, nu mai păstrează nimic din el, este, în mod ironic, tocmai faptul că Piramida Înclinată a fost construită mai prost decât celelalte două.

Pe măsură ce egiptenii deveneau mai pricepuţi la construirea piramidelor şi dezvoltau tehnici de construcţie mai performante, pietrele erau tot mai bine îmbinate, golurile dintre ele dispărând, astfel încât structurile nu mai puteau absorbi forţele produse de dilatările şi contracţiile repetate ale pietrei de calcar.

În cazul piramidelor mai bine construite, apăreau mai rapid crăpături în învelişul exterior şi, crede Peter James, acesta ar putea fi motivul pentru care egiptenii şi-au mutat, în cele din urmă, necropolele în Valea Regilor. Tocmai perfecţiunea piramidelor a devenit cea mai mare imperfecţiune a lor, învelişul lor neted fiind distrus tocmai de precizia cu care a fost construit.

Sursa: The Atlantic